Psihoterapie pentru adolescenti si parinti

In aceasta prima etapa de mari schimbari interioare, adolescentii  se confrunta cu diverse probleme dar psihoterapia ii poate ajuta sa constientizeze cum sa-si foloseasca  resursele interioare, pentru a obtine o mai buna  adaptare la mediul socio-familial.

Adolescentul  se descopera si se cunoaste diferit in aceasta etapa a vietii.  Cautarile, framantarile, castigarea unui nou statut prin trecerea  din rolul de copil  spre rolul de adult, nevoia de independenta, toate reprezinta schimbari ce  uneori pot  duce la conflict  intre generatii.
Conflictul interior al adolescentului se exprima prin confuzie si dezamagire, opozitie in relatia cu parintii sau profesorii, schimbari surprinzatoare de atitudine, nervozitate, insomnii, dependenta de droguri sau calculator, esec sau abandon scolar, tulburari ale identitatii sexuale etc
Adolescentul  se simte singur, neajutat si neinteles cand nu poate comunica cu proprii parinti. In interioul lui se da o lupta – pe de o parte simte ca  are inca nevoie de parinti , iar pe de alta parte vrea sa-si traiasca noul staut,  incercand  sa iasa de sub ingradirile  familiei.

Imaginati-va  o esarfa ca reprezentand  relatia dintre parinte si adolescent, la un capat de relatie se afla parintele  iar la celalalt capat se afla  adolescentul. Parintele se trezeste, de regula,  extrem de surprins cand adolescentul incearca sa se ,,desprinda de cuib,, … si traieste un sentiment de respingere si teama in relatia cu propriul copil. Dar sa nu uitam,  fiecare capat de relatie are propriile responsabilitati!
 

Psihoterapia ofera un cadru confidential in care adolescentul isi poate analiza si constientiza experientele, relatiile cu ceilalti, stilul de comunicare, poate reflecta la nemultumirile  sau  fricile sale.

Suportul psihoterapeutic oferit adolescentilor si parintilor in acest context, va fi de intelegere, acceptare, sustinere si ghidare pentru a un bun demers terapeutic.

Psihologul nu va  critica, nu va  judeca, nu-si va spune  pareri personale,
ci va ajuta adolescentul sa  depaseasca sentimentele confuzie si discomfort, iar parintii vor invata sa se repozitioneze in relatia cu propriul copil, printr-un nou tip de  comunicare si un alt stil de abordare al situatiei.

 

De multe ori, parintii  constientizeaza in timpul sedintelor de psihoterapie, ca dragostea nu este deajuns in educatia unui copil, ca rolul de parinte e intr-adevar mult mai greu, fata alte roluri pe care le au pe scena vietii!
Parintii ajung in cele din urma la un psihoterapeut, cand raspunsurile venite din jur nu-i mai ajuta, cand  ceea ce citesc sau aud nu se ridica la gradul de dificultate a situatiei cu care se confrunta….

Tineti minte: Exista intotdeauna in spatele comportamentului o motivatie emotionala, observati care este cauza ce determina comportamentul distructiv al copilului. Intrebati-va cu  atentie: Ce scop sau ce recompensa urmareste?
(care este motivatia care sta in spatele comportamentului)
Sunt etape in viata  mai greu de trecut, dar prin intelegere si sustinere, vom  gasi impreuna solutii terapeutice constructive privind contextul in care va aflati, noi modalitati de abordare si un nou stil de comunicare intre generatii.

Comportamente negative ale copilului:
1. Comportament necooperant
Copilul adopta un comportament negativ cand vrea sa obtina atentie, sa fie in centrul atentiei. E o pozitie care il face sa se simta important, pentru ca ii aminteste de o varsta foarte frageda cand i s-a  oferit  prea multa atentie, comportamentul din prezent   fiind o consecinta.
2.Comportament de ignoranta
Adopta un comportament ignorant fata de orice sfat, rugaminte, restrictie pentru ca e singura  pozitie care il mai face sa se simta important. Vrea sa castige, nu conteaza ce anume si ignora orice. Cand  parintele e ingrijorat, suparat, frustat, furios in relatia cu el, atunci copilul detine controlul situatiei, a preluat puterea.
3.Comportament aparent incompetent
Pentru a evita sa mai incerce lucruri noi, vrea sa convinga pe cei din jur  ca este incompetent, afirma ca nu are rost sa se mai straduiasca, sa depuna efort (sa invete, sa se mai duca la scoala, sa-si faca temele, etc)
Responsabilitatea parintilor va fi de a atentiona ca ,,toate faptele noastre in viata  au o consecinta,, , lasand copilul sa traiasca pe cat posibil consecinta actiunilor sale. Copilul va intelege astfel sa fie  mai responsabil de propriilor alegeri.
4.Comportament de razbunare
Copilul se razbuna si aici apare lupta pentru putere cu parintii. Uneori parintii ca sa castige aceasta lupta recurg la agresivitate folosind pedeapsa: copilul e batut, jignit, pedepsit etc. Copilul batut se va simti agresat si descurajat!! Comportamentul copilului apare ca o consecinta  a  agresiunii fizice sau verbale.

Oferiti copilului respect!
Pedeapsa este agresiva pentru ca este oferita cu autoritate si va descuraja,limita  si agresa copilul oferindu-i  impresia ca, oricum ar proceda, niciodata nu va fi destul de bun si se va simti neincrezator in fortele sale. Pedeapsa invata  pe copil doar ca ,,nu trebuie sa faca,, , insa acesta nu va  intelege ,,de ce nu trebuie,,.
Incurajati-l pe copil chiar si atunci cand a gresit si pozitia dvs il va ajuta sa aiba sentimente pozitive fata de el insusi si sa gaseasca alternative de comportament. Copiii sunt necooperanti nu in ciuda comportamentului dvs, ci  din cauza a ceea ce faceti.

Tineti minte: Respectati-va copilul si se va simti incurajat si sustinut!

Florentina Bocai- Cabinet psihoterapie Bucuresti

 

Viata ta e calatoria ta!

Haideti sa facem un exercitiu de imaginatie! Haideti sa indraznim sa aruncam o privire mai atenta la ceea ce traim si sa …

Psihoterapia e calea catre tine insuti !

Atunci cand in viata personala apar confuzia si disconfortul, unii dintre noi sunt tentati sa se blocheze prin necomunicare …

Fii observatorul gandurilor tale !

CUM  NE OBSERVAM GANDIREA ? Cel mai important lucru pe care il putem  face cand suntem intr-o situatie de discomfort, …